W.Shakespeare-Sonete

XCI
La unii fala,cum se nasc, adastă,
alții o au în vlagă ori parale,
unii-n bulendre(noua modă proastă!)
alții în șoimi,la alții într-un cal e....
În lume fiecare-și are toana
în care-o bucurie-n plus găsește
dar nu-s de mine,nu-mi cobor sprânceana
când soarta mea cu toate se-ntâlnește.
Mai mult iubesc făptura-ți decât cinul,
mulțimea de averi,podoabe,haine,
ori cai și șoimi și desfătare;plinul
avându-l,am și ale lumii taine...
Atâta doar că de-mi iai tot,atunci
în neagră sărăcie mă arunci.

W.Shakespeare-Sonete

XC
Urăște-mă de vreai,fă-o acuma
când unii se muncesc să mă dezică,
și-așa cu ură însoțește-ți bruma
dar nu mi te întoarce iar,mi-e frică....
Dar inima-mi va ispăși durerea
și-abia atunci să vii, supus dezastru,
nopții cu viscol nu-i suport puterea
ci doar ruina priveghează-mi ,astru.
Vreai să mă lași? Mă părăsește până
mărunte rane,alte,îmi sunt chinul,
lovește-mă ca astfel,în țărână
să-mi gust și eu neîmplinit destinul.
Oricât amar și nenoroc m-așteaptă
nu-s cu plecarea ta pe-aceeași treaptă!

W.Shakespeare-Sonete

LXXXIX
Mă lași,îmi spui ,prea multe patimi
și te-nțelege firea-mi guralivă,
îmi spui că-s șchiop și grabnic glezna-mi clatin,
nu-ți stau nici cu o vorbă împotrivă.
Nu poți,măsura multelor prigoane
s-o dai ,iubire,când îți ies în cale,
cum însumi,îmi spun vorbele dușmane
făcându-mă străin ființei tale.
Voi fi străin de pasul tău și gura
dulcele nume,n-o să ți-l mai sune
și n-am s-ajung,profan,să-ntrec măsura
trădând ce-a fost cândva să ne adune.
Doar împotrivă-mi vorbele-am să caut:
ce tu urăști,nicând nu pot să laud.

W.Shakespeare-Sonete

LXXXVIII
De-ai vrea să mă arunci pe rug și-n ochii
etern zeflemitori voi fi ridicul,
lupta-voi împotrivă-mi să-ți apropii
virtuțile,tu,lașul și nimicul....
Știindu-mi vulnerarea cel mai bine
un catastif să-l umplu-aș fi în stare
cu lungul șir de fapte de rușine
și-așa,pierzându-mă,câștigi splendoare.
Totuși și eu voi izbândi,desigur,
când e al tău tot ce-n ființă-mi zace
căci vezi,jignirea ce-mi aduc eu singur
de două ori m-a fericit, de-ți place.....
Îmi ești atât de drag încât, la rău,
eroarea o încerc în locul tău.

W.Shakespeare-Sonete

LXXXVII
Adio,dar prea scump!Nemeritat e
În fața sărăciei mele prețul;
hrisovul ce-ți conferă libertate
nu-i și al meu,al meu e doar disprețul!
Să te păstrez,dar cum?Sub stea umilă
sunt demn de avuțiile-ți prea multe?
Pierdut îmi e temeiul,fără milă
cuvintele -mi de tine vor s-asculte.
Nu-ți știai prețul când mi-ai fost aproape,
te-ai înșelat crezându-mă-nțeleptul,
lumina ce mi-ai dat o să se-ngroape
în tine,cum a fost și cum e dreptul.
Ai fost al meu,cel ce cu fum se-alege:
treaz, sunt nimic,numai în vis sunt rege....

W.Shakespeare-Sonete

LXXXVI

Semeț întinde vela poeziei

cel ce de prețul tău este legat:

cum gândului închis în creier fie-i

mormânt ,matricea care l-a înălțat.

Ce spirite pe creste i-au dus firea

încă lovit de moarte-n față-i sunt?

Nici el,nici frații lui de nicăirea,

n-or să-mi uimească versul care-l cânt.

Nici el,nici nobilele lui vedenii

care-i înșeală ochii-n asfințit

n-or să-mi învingă liniști și muțenii,

nicicând de teama lor n-am suferit.

Când versu-i umpli lui,cu inspirare,

al meu rămâne fără de suflare.

W.Shakespeare-Sonete

LXXXV

E potolită muza mea.sărmana,

numai tălmacii slavei tale,iată

în litere de aur moaie pana

scriind cu toate muzele de-odată.

Gândesc de bine,altul gându-mi scrie,

copist cam necioplit,eu strig „Amin!” 

la fiecare imn ce îl învie

condeiul cel de strălucire plin.

Ești lăudat și strig”Așa-i!” și-n turmă

adaug încă laudei grozave

cuvinte(nerostite) spuse-n urmă

dar primele urcând în epitafe...

Iubește- n alții vorbele-puzderii

și-n mine numai vocile tăcerii...

W.Shakespeare-Sonete

LXXXIV

Nu știu să spun alt adevăr decât

bogatul gând că numai tu ești tu.

Egalul cum să-ți aflu?Hotărât,

tiparu-i unic cel ce te născu.

Condeiele-s sărace,neîntregi,

cuvântului,sclipiri de nu i-au dat,

dar cel ce-a scris că tu ești tu, în veci

va fi cinstit și pururi lăudat!

Să scrie doar ce-n tine a citit,

lucrarea de copist să-i lauzi doar,

și faima lui va crește negreșit

stilul, vor spune ,e-ncărcat cu har.

Ești sluga laudelor?O,mă tem

că lauda pieri-va sub blestem.