XLVII
Inimă,ochi-în pace s-au zidit,
ca buni vecini acum își fac servicii
când ochiu-i de vederea ta lihnit
și inima mi-o fulgeră suplicii....
Ochiul petrece dacă te-o vedea
și inima-i chemată la ospățul
ce-l zugrăvesc și-apoi e gazdă ea
iar musafirul îndrăgit e văzul.
Iubirea sau icoana ta îmi sunt
apropiate chiar de ești departe,
te miști numai cât ține al meu gând
și ești cu mine până către moarte.
De-adorm și ele cu trudită rază,
inimă,ochi- în locul lor viiază.
