XXXII
Vei supraviețui acelei zile
când moartea,lutu-n lut mi-o risipi
și versurile vei citi,umile
ale aceluia ce te-ndrăgi.
De le compari îți vor părea-nvechite
umbrite de-alte pene,dar iubind
nu rimele ce nu-s meșteșugite
ci forma-n care-am vrut să le cuprind
gândi-vei:„Muza prietenului ,poate
cu vremile crescând ar fi suit
și-n locul.al iubirii lui curate
alte minuni l-ar fi împodobit.”
Poeții, azi,îți iau virtutea-n stil,
în dragoste,poetul cel umil.....
