Când gospodina năzuind să prindă
penate vietăți își lasă-n prag
pruncul din poală și apoi colindă
cotloanele ogrăzii,țâncul drag
o ține-n loc și își întoarce pasul,
îi prinde poala,lăcrimând ușor
iar ea pare să nu-i audă glasul
țintind acel nimic fâlfâitor.
Așa și tu himere-aștepți prin vreme
pe când eu pruncul tău pribeag rămân,
dar dacă-ți pierzi speranța,să te cheme
că mă primești ca fiu la al tău sân...
Astfel mă rog,cu plânsu-i de copil
să-l reîntorci în viața ta pe Will!
