Am dragosti,două,duh de-alint și fiere
ce-n sufletu-mi,înfrigurat,palpită:
e-ntâiul duh bărbat cu păr de miere,
cellalt e o muiere rău vopsită.
Gândind să mă azvârle-n iad,ea vrea,
femeie -diavol,ticăloasă cupă,
dându-i târcoale,să-l îndemne-a bea
pe îngerul cel blond să și-l corupă.
L-a prefăcut în drac?De-acum va fi
îngemănată,umbra lor să crească
de mine-ndepărtată-ntru vecii.
Ghicesc în raiuri,iadul cum se cască.
Dar sigur nu-s,nu știu amara oră
când diavolul pe înger îl devoră...
