vineri, 15 martie 2013

William Shakespeare-Sonete

CXLII
Iubind,păcătuiesc;urând,ești sfântă,
alungi nelegiuirea îndrăgirii
dar măsurându-ne găsesc că-i blândă
și-i dulce vina mea,un fruct al firii.
Nu gura ta eu o ascult,copilă
cu buze stacojii ce mint și cheamă,
buze ce jurămintele sigilă
și-al paturilor bun îl pun sub vamă.
Ca să îmi fie legiuit amorul
sădește-mi chipu-n ochii tăi în care
sunt alții-acum gata să-și stingă dorul
și-am să te-alint cu vițe urcătoare.
De vei cerși cândva ce azi alungi
pe tine doar te vei nega și-atunci...