vineri, 1 martie 2013

William Shakespeare-Sonete

CXL
Fii înțeleaptă,pe cât ești de crudă
și pururi neîndurătoare.Fie
să nu capete glas mâhnirea-mi mută
cu-mprumutate vorbe de mânie...
Ar fi mai bine dacă te-aș deprinde
să-mi spui că mă iubești chiar dacă nu e
așa cum vreau,așa precum îl vinde
un doctor pe bolnav,cu vorbă șuie.
N-aș vrea să fiu eu robul deznădejdii,
smintitul înjurând fără tăgadă;
nu-i ocolită lumea de primejdii
și pe-alt smintit,smintiți răsar să-l creadă.
Rostogolită, inima ,în ceață,
cu ochi trufași,s-o urmărești te-nvață!