Prea tânăr e amorul dar știu bine
că el e-acela ce ne-nțelepțește,
deci dulce amăgire,se cuvine
de-s vinovat,să fii cel ce plătește.
Mă vând,vânzându-te și blânde stele
le schimb cu carne vinovată,parcă
și sufletul îi spune cărnii mele
că-n dragoste triumfă iar ea-ncearcă
trofeu râvnit,în toate să apară
sub ochii mei și cu mândrie umblă
să-mi fie poate calul de povară
care-și împarte umbra cu-a mea umbră.
Mi-e gândul împăcat de-i zic „iubire”
că ea mi-e zbor și-mi e și năruire....
