Iubindu-te eu mint;de-ți vine rândul
de două ori să minți și amândouă
minciunile îți spurcă legământul
din așternut.Iubești cu ură nouă.
Dar ce sunt două jurăminte rupte
când eu calc douăzeci?Eu sunt sperjurul
care din tine-ncearcă să să-nfrupte,
sunt umbra care-ți siluie conturul.
Și e pierdut gândul credinții-n tine
căci eu,jurând pe dulcea-ți bunătate
pleoapa nu mi-am lăsat să se-nlumine
la focul tău cel cast și-așa ,sunt poate.
Pe veci,cel care minte,duh bolnav
jurând numai pe tot ce e scârnav!
