marți, 19 martie 2013

William Shakespeare-Sonete

CXLVIII
Ce ochi îmi puse dragostea-n orbite
de mi-i vederea mincinoasă? Și
unde mi-s cugetele risipite,
strâmb cumpănind cu ochiul oglindi?
Dacă-i frumos ce ochiul meu străvede,
de ce se spune că n-ar fi așa?
De nu-i astfel,iubirea mea,s-ar crede
că-i adevărul strâmb sub pleoapa ta.
O,dragostea cum ar privi,prin lacrimi,
cu ochi cerniți de jale și priveghi?
Nu-i de mirare,iar tu orb,te clatini
când norii cresc pe boltă,soare vechi!
Orbindu-mă,vicleano,spune-mi unde
îți tăinuiești păcatele imunde?