William Shakespeare-Sonete

CLIII

Sta Cupidon cu torța în somnie
până ce iată,i-o răpi o zână
muind cu grabă gingașa făclie
într-o fântână-a dragostei,fântână
cu pururea învăpăiat,potirul
și-nfierbântat de flăcări dezmățate
până ce clocotul devine irul
vindecător al bolilor ciudate.
Din ochii dragei,torța-și ia văpaia
iar Cupidon mă pune la-ncercare
pașii-ndreptându-mi-i,să caut baia,
ca un bolnav ce n-are alinare.
Dar ochii ei îmi pare că-mi sunt leacul,
când Cupidon își împlinește placul...