William Shakespeare-Sonete

CLIV

Al dragostei minuscul zeu dormea
cu torța lângă el când nimfe blânde
neprihănirii juruite,abia
de-l atingeau cu degete plăpânde
iar cea mai dulce,focu-a ridicat
(ce legiuni de inimi încălzise)
fu generalul poftei dezarmat
de-un gest virgin și facla,în abise
se stinse lin,într-un izvor tăcut
în care focul dragostilor piere
și-nvăpăiază apa-n cuib de lut
înzdrăvenind pe cel fără putere.
Iubirea,apa o-nfierbântă,însă
nu răcorește apa,fața plânsă...