Nu-s stavili două firi când se cunună:
iubirea nu-i cu-adevărat iubire
de se preschimbă și altcum răsună
dacă o-ncearcă fum și amăgire.
O,nu, ea e înveșnicit,limanul
neaplecat de oarba vijelie
și-i călăuză pânzei ,pe oceanul
ce nici măcar comorile nu-i știe.
Nu-i măscăriciul vremii chiar de-și lasă
sub raza coasei,dulcea ei făptură,
ea orele-i înfruntă,curajoasă
până atunci când mâna morții-o fură.
De mint și-s prins pot spune liniștit;
n-am scris vreun rând și nimeni n-a iubit!
