Când spiritul,ocara îl descrește
fapta îi e dezmăț nerușinat,
ucide,minte și-n blestem sporește,
sălbăticit și crunt și întinat.
Neîmpăcat,dospind printre primejdii,
abstras gândirii fuge și-abia prins
nebun,momeala caută,ca peștii,
în mrejile întinse dinadins.
Smintit când hăituit e și când pradă,
abia-nhățat îți scapă și îl crezi
făgăduire,floare de zăpadă
și-apoi ca-ntr-un amarnic vis stagnezi.
Toți bănuim,știindu-i putregaiul,
că iadul lui ne dezvelește raiul?
