luni, 4 februarie 2013

William Shakespeare-Sonete

CXIX
Ce leac băui din lacrimă de știmă
curgând prin filtre diavolești,din frig?
Mi-e spaima vis și visul spaime-animă
și pierd când sunt aproape de câștig!
Al inimii trecut nemernic șterge
tot ce iubirea-mi binecuvânta,
ochi-mi golesc orbita ca s-alerge
sub nebuneasca frângere de stea.
O,rău benefic!Bine și mai bine
răzbat numai când răul l-au bătut
iubirea înălțată pe ruine
crește mai limpede ca la-nceput.
Slujit de rău,cel care-a risipit
și-ntoarce pierderile întreit.