Cruzimea ta de ieri azi mă-ndulcește
și-nseninează chipul meu durut,
greșala mă-ncovoaie dar,firește
n-am nervi de-aramă ori de fier bătut.
S-ar crede că ai fost o vreme-n iad
dar eu ,tiranul,n-am pus în balanță
cât am lovit și cât am îndurat.
O,noaptea vechile dureri le-abate,
ce dâre-adânci în visul tău săpam!
și rănile ni le închide, toate,
cu tămăduitor,umil balsam.
Nici vinile nu pot să ne despartă;
mă iartă vina ta și-a mea te iartă...
