Poți să-mi acuzi zgârcenia,uit oare
să te despăgubesc de tot ce-mi dai
uit drumul către tine,drumul care
de pașii mei cu lanțuri îl legai?
Bat căi de vis ce mi-s necunoscute
și timpului i-am dat al tău avut
înălțând pânze-n vânturile multe
departe să mă ducă de trecut.
Adună-le,greșeli,fățărnicie
tot ce-mpotrivă-mi ar putea să stea,
sprânceana ți-o încruntă,dar ,vai mie!
să nu m-așezi sub,blândă,ura ta...
Ai milă;la-ncercare dacă-am pus
iubirea ta statornică nespus!
