miercuri, 27 februarie 2013

William Shakespeare-Sonete

CXXXIX
O,să nu-mi ceri să-ți spun câtă cruzime
mi-așezi pe inimă în mii de chipuri,
mai bine ochii tăi să mă suprime
dar fără-ndemânatice tertipuri!
Spune-mi pe altul că iubești,dar ochii
când ești cu mine,lasă-i să mă-nvie,
de ce cu vicleșuguri te apropii
când brațu-mi să se apere nu știe?
Și totuși să te iert aș vrea,iubire,
spre alții poate,focul lor subțire
să se azvârle ca săgeți cu arce.
Și totuși,nu:cum scad sub stele-nalte
măcar ucide-mă cu totu-ncalte...