marți, 26 februarie 2013

William Shakespeare-Sonete

CXXXVII
Ce le faci ochilor,iubire oarbă?
ei nici nu văd ceea ce văd
știu frumusețea ce-i,dar țin de-olaltă
bine și rău,lumină și prăpăd.
De i-au corupt privirile haine
priviri ce sunt al necredinței rod,
răsar în golfuri de catarge pline
prinzându-mi inima ca-ntr-un năvod.
Să fie-acesta locul de-ntâlnire
al lumii largi,cu-amăgitor nisip,
sau ochii mei vazându-l ,cu iubire
acoperă cu nimb murdarul chip?
Ochii-amândoi și inima-mi se lasă
într-a minciunii rană noroioasă...