Tot mai ades m-alintă muzici grave
mișcând în lemnul fericit o strună
vibrată lin,de degete suave
ce armonii metalice adună.
Mici clape diavolești care în jocul
voios stârnit de-al muzicii alint
să îți sărute palma,au norocul
în timp ce eu,sărmanul,ars de jind
aș vrea să-mi schimb azi buzele,cu lemnul
acelor țăndări peste care,blând,
coboară mâna dulce,eu,nedemnul
ce gura vie pe lemn mort o vând...
Primească-ți mâinile,claviatura
iar mie dăruie-mi sărutul,gura.
