În vremuri de demult,femeia brună,
frumoasă chiar,disprețul îl stârnea,
azi negrul moștenește o cunună
pe care frumuseții vechi i-o ia.
Dar de când mâna dobândește chipul
de-a-mpodobi cu dresuri chipul slut,
se trece frumusețea ca nisipul
și-i pângărită-n cuibul neștiut.
De-aceea-s negri ochii Doamnei mele
cu-nlăcrimate dolii însoțiți
plângându-le, se vede ,pe acele
cu ochi de sulimanuri zugrăviți.
Și-așa cum sunt,tristeți când îi încearcă
sunt,ochii negri,frumusețea,parcă...
