Precum mai aprig pofta ne-o-ntărâtă
usturoiate zemuri,din fiertură,
cum stăm sub mâna bolii,mohorâtă,
doftoricindu-ne fără măsură,
tot astfel,fiind plin de dulce miere,
amare sații le vânez din oală
și huzurind mi-apropii cu plăcere
fără să fiu bolnav,culcuș de boală.
Diplomația dragostei îmi pare
că vindecă dureri tămăduite,
pe teferi ea îi ține-n ascultare
cu irul,al licorilor trezite.
O inimă,de tine de-i bolnavă
găsește-n leacul așteptat ,otravă....
