În traducerea lui Gheorghe Tomozei.
............................
Când dragostea vorbeşte, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.
citat din William Shakespeare
XCV Ce dulce știi să-ți faci nerușinarea! (vierme mișcându-se în crisalizi) ți-e mândrul nume cu,mânjită ,floarea, păcatele-n parfume le închizi. Glasul ce spune-a zilelor, povestea, erorile ți le înșiră tâmp și te defaimă.Tu cu toate-acestea binecuvânți orice renume strâmb. Sălaș în tine vicii or să-și facă, de ele ești ales să le fii han. eroarea frumusețea o îmbracă și ochiul,tot ce vede-i diafan. O,nu te crede har fără egal: prostul tocește cel mai dur pumnal!
XCIV Cei ce pot face răul și nu-l fac ne-ntunecând lucirile clipitei, mișcând pe alții,ei ca piatra zac, păstrând închise porțile ispitei. Din mila cerului își fac veșmânt din rodul firii,bani de cheltuială își sunt stăpânii,alții-s slugi de rând ce-și caută la ei chiverniseală. E dulce-al florilor văratic trup trăindu-și ori murind,tipare-alunge, dar floarea,josnicii de o corup de râsul buruienilor ajunge. Trezită, seva buruienii, acră, nu-ntrece în duhoare roza sacră...
XCIII Trăiesc și cred că tu îmi porți credință că nu-s smintitul soț și-așa-n iubire, privirea ta-i aici, făgăduință dar inima n-o află nicăire. În ochii tăi cum ura nu se-așează nu poți citi de m-au vândut,cum poate, altora,ochii,gândul li-l trădează cu licărul unor priviri ciudate. Cerul,zidindu-te a-nscris hrisoave: numai iubire fața ta să poarte și ochii să primească-n ore grave numai dulceața cea fără de moarte... Fire și chip ,de nu le lași gâlcevei va fi splendoarea ta cu mărul Evei!
XCII Un rău mai crunt decât să pleci,poți face tu ce mi-ești dat pe toată viața mie? Doar cât iubești viața-mi se desface, lungi,zilele sub umbra ta să-mi fie. De răul cel mai mare nu-mi tem viața când răul cel mai mic stă s-o suprime, alt rost gândesc să-mi lumineze fața de tine-atârn și-s fără tine nime. Nu poți,cu mânierile prea dese să-mi tulburi ziua:spaima-mi este plata și-astfel ,cu temelii abia-nțelese iubirea mi-o așez,de moarte gata... Cine-i mereu frumos,cinstit și viu? Tu poți să minți și eu pot să nu știu...