Trăiesc și cred că tu îmi porți credință
că nu-s smintitul soț și-așa-n iubire,
privirea ta-i aici, făgăduință
dar inima n-o află nicăire.
În ochii tăi cum ura nu se-așează
nu poți citi de m-au vândut,cum poate,
altora,ochii,gândul li-l trădează
cu licărul unor priviri ciudate.
Cerul,zidindu-te a-nscris hrisoave:
numai iubire fața ta să poarte
și ochii să primească-n ore grave
numai dulceața cea fără de moarte...
Fire și chip ,de nu le lași gâlcevei
va fi splendoarea ta cu mărul Evei!
