Cei ce pot face răul și nu-l fac
ne-ntunecând lucirile clipitei,
mișcând pe alții,ei ca piatra zac,
păstrând închise porțile ispitei.
Din mila cerului își fac veșmânt
din rodul firii,bani de cheltuială
își sunt stăpânii,alții-s slugi de rând
ce-și caută la ei chiverniseală.
E dulce-al florilor văratic trup
trăindu-și ori murind,tipare-alunge,
dar floarea,josnicii de o corup
de râsul buruienilor ajunge.
Trezită, seva buruienii, acră,
nu-ntrece în duhoare roza sacră...
