Ce dulce știi să-ți faci nerușinarea!
(vierme mișcându-se în crisalizi)
ți-e mândrul nume cu,mânjită ,floarea,
păcatele-n parfume le închizi.
Glasul ce spune-a zilelor, povestea,
erorile ți le înșiră tâmp
și te defaimă.Tu cu toate-acestea
binecuvânți orice renume strâmb.
Sălaș în tine vicii or să-și facă,
de ele ești ales să le fii han.
eroarea frumusețea o îmbracă
și ochiul,tot ce vede-i diafan.
O,nu te crede har fără egal:
prostul tocește cel mai dur pumnal!
