Iarnă mi-a fost când lungile-ți absențe
păreau că-s darul anului,tărâmul
cu ger și zile fără transparențe
al asprului Decemvrie bătrânul...
Abia trecută neaua și-a fost vară
și toamnă purtând primăvara-n sine,
ca văduva,povara ei ușoară
care pe cel pierdut n-o să-nlumine.
Dar mie mi-e nesuferit belșugul-
jind de orfan,fruct fără de părinte
când vara nu-ți înclină-n cale crugul
și tac,fiindcă nu ești păsări sfinte.
De vor cânta,pot lesne să aștearnă
pe frunza încă tremurândă,iarnă...
