În primăvara ta mi-a fost departe
pe când Aprilie-ncerca ,nocturn
un duh al tinereții să deșarte
și se-nsoțea în danțuri cu Saturn.
Nici tril de pasăre nici flori subtile,
lucind și-nmiresmate felurit
nu m-au făcut să laud vara-n file,
nu le-am cules potirul răsărit.
Nu m-a mirat a crinului zăpadă
și n-am slăvit al rozei stacojiu;
ele întruchipau fără tăgadă
tipare asemeni chipului tău viu.
Te regăseam,privindu-le ,ecou,
al iernii ce mă-nvăluie din nou.
