LI
Iubindu-te o iert,cruțată-i gloaba
ce mă conduce lenevind,de parcă
nici că ne pasă,la întors ni-i graba,
pe drum de poștă-atunci o să se-ntoarcă.
O,dar la-ntoarcere mârțoaga-mi oare
cum s-o mai cruț,abia de-și mișcă pasul?
Chiar călărind pe vânt aș da strigare,
la drum întins necunoscând popasul.
Ea pasul cu aprinsu-mi dor nu-și ține,
doru-i făcut din dragosti împlinite,
să zboare deci ca gloabei să-i aline
certate des,rănitele-i copite.
De merge-ncet la drumul înapoia
zbura-voi eu,ea meargă cum i-e voia....
