LIX
Din tot ce este de n-ar fi nimica
ci totu-a fost,destinul ne-a mințit
Trudind și născocind,ne-ncearcă frica
născând un prunc nainte zămislit.
O,soarelui,rotirile-cinci-sute-
de i-aș putea întoarce îndărăt
în vreun ceaslov cu fire descusute
imaginea-ntre semne-aș vrea să-ți văd.
Mai vechii-ți pricepeau cum se cuvine
minunea calmă-a trupului,secreta.
I-am întrecut,ori ei gândeau mai bine,
iar soarele-și rotea la fel careta?
Bătrânii se munciră a-și desface
culorile-n icoane mai sărace.
