Cum valurile cresc peste prundișuri
minute curg spre moarte-n zbor nebun,
locul și-l lasă fără ocolișuri
celor din urmă,care le răpun.
Te naști într-a oceanului splendoare,
prin vârste curgi dar Timpul ți-a sortit
eclipse,lupte lașe și surpare
devălmășind tot ce ți-a dăruit.
Tot ce-i vigoare Timpul încovoaie,
fruntea ți-o taie cu încrețituri
cu-averi se-ndoapă,viața o despoaie
iar coasta lungă nu ai cum să i-o furi.
Doar versul meu prin vremi se mai aude,
slăvindu-te în ciuda mâinii crude....
