Iubirea de mi-ar fi vlăstar domnesc,
bastard al soartei poate i-ar fi starea,
urât de timp și ținut drag;cum cresc
spinii-ntre spini și între ierburi, floarea.
Pe ea nu întâmplarea o zidi,
surâzătorul fast ea nu-l îndură
nu-și trece vremea-n lăudăroșii
chiar dacă moda către ele-o fură.
Politiceasca erezie nu
îi dijmuiește clipele curate,
iubirea ei ce din iubiri crescu
nu piere-n arșiți,nici sub ploi nu cade.
Nebunii fie-mi martorii,cuminții
trăiesc nelegiuit și mor ca sfinții.
