Asemeni frumuseților trufașe,
despotică tu ești,pe când eu
te-alint cu tandre cântece gingașe,
viu giuvaier te cred,sclipind mereu.
Și totuși,unii cred că n-ai putere
să îmi aduci al dragostei noroc
întârzii s-l contest dar în tăcere
strâmbul lor gând cu silă mi-l evoc.
Spre-a-mi dovedi că nu mă mint,întreagă,
căldura vocii,geamătul,ți-nchin:
mi-e dragă frumusețea ta cea neagră
o spune-n locu-mi fiece suspin.
La fapte neagră ești,fără tăgadă,
ponegritorilor,prea dulce pradă...
