joi, 21 februarie 2013

William Shakespeare-Sonete

CXXXVI
Dacă te mustră firea că-s pe-aproape,
orbește-i jură că-s al tău,că-s Will
ce-ar vrea, în tine ,umbra și-o îngroape,
de Will fii plină,de-al lui duh subtil.
El vrerea ți-o va împlini,nebunul,
dorul cu dor va logodi-n zadar.
Singur de ești,mulțimii-i pari niciunul,
el, singuru-i robit de al tău har.
Mulțimea de mă-nghite,dat să-mi fie
să trec,nenumărat,într-al tău dor,
nimicul meu,al tău nimic îl știe
cu taine dulci rănindu-te ușor.
Fă-mi numele iubit,iubește-mi-l
și atunci ți-s drag,căci eu sunt vrerea,WILL!