Mă lași,îmi spui ,prea multe patimi
și te-nțelege firea-mi guralivă,
îmi spui că-s șchiop și grabnic glezna-mi clatin,
nu-ți stau nici cu o vorbă împotrivă.
Nu poți,măsura multelor prigoane
s-o dai ,iubire,când îți ies în cale,
cum însumi,îmi spun vorbele dușmane
făcându-mă străin ființei tale.
Voi fi străin de pasul tău și gura
dulcele nume,n-o să ți-l mai sune
și n-am s-ajung,profan,să-ntrec măsura
trădând ce-a fost cândva să ne adune.
Doar împotrivă-mi vorbele-am să caut:
ce tu urăști,nicând nu pot să laud.
