De-ai vrea să mă arunci pe rug și-n ochii
etern zeflemitori voi fi ridicul,
lupta-voi împotrivă-mi să-ți apropii
virtuțile,tu,lașul și nimicul....
Știindu-mi vulnerarea cel mai bine
un catastif să-l umplu-aș fi în stare
cu lungul șir de fapte de rușine
și-așa,pierzându-mă,câștigi splendoare.
Totuși și eu voi izbândi,desigur,
când e al tău tot ce-n ființă-mi zace
căci vezi,jignirea ce-mi aduc eu singur
de două ori m-a fericit, de-ți place.....
Îmi ești atât de drag încât, la rău,
eroarea o încerc în locul tău.
