Adio,dar prea scump!Nemeritat e
În fața sărăciei mele prețul;
hrisovul ce-ți conferă libertate
nu-i și al meu,al meu e doar disprețul!
Să te păstrez,dar cum?Sub stea umilă
sunt demn de avuțiile-ți prea multe?
Pierdut îmi e temeiul,fără milă
cuvintele -mi de tine vor s-asculte.
Nu-ți știai prețul când mi-ai fost aproape,
te-ai înșelat crezându-mă-nțeleptul,
lumina ce mi-ai dat o să se-ngroape
în tine,cum a fost și cum e dreptul.
Ai fost al meu,cel ce cu fum se-alege:
treaz, sunt nimic,numai în vis sunt rege....
