LXIII
Va fi cel ce mi-e drag,ca mine-acum
sub vătămarea timpului ,o mască
fără de sânge și purtând ,duium,
încrețituri,prinzând să-mbătrânească.
Călători-va-n ani râpoși purtând
din farmecul pe care acum e rege
doar umbre palide;dispar pe rând
comorile când primăvara trece.
Pentru-acel timp mă întăresc și-aș vrea
cuțitul vârstelor de fum și zloată
pe cel iubit să n-aibă-a cuteza
din amintiri să-l junghie vreodată.
Eu frumusețea și nestinsa fală
pentru vecie le-oi păstra-n cerneală....
