LXIX
Ce ochiul meu din viața ta desprinde
sortit este să aibă chip deplin,
graiuri și suflete vor să te-alinte
și chiar dușmanii-n laude te țin.
Cu slavă forma ta înveșmântată
și graiurile(aceleași) ce-ți vorbesc
devălmășesc cuvântul ce te-ncântă
căci dincolo de pleoapa ta citesc.
Ele ce-i farmec în ce ești încearcă
după-a lor chip să-l judece și îl
coboară-n buruieni dospind de parcă
petalele ți-acoperă cu mâl.
Nu ți-i mireasa geamănă.Năucul
tău gând prea des te-a înhăitat cu vulgul.
