LXXXII
N-ai fost perechea muzei mele,așa e,
și lesne poți să-i înțelegi pe scribii
ce binecuvântează în vreo foaie
pe cei iubiți,cu scula diatribii.
La fel ești de frumos la trup și cuget
și te înalți mai sus decât te laud
și-nveșnicit te-ai vrea cu altul,sunet,
în noua stampă chipul să ți-l caut.
Să nu faci altfel!Când va fi să sune
retoricile noii osanale
să știi că mintea mea te recompune
cu adevărul harurilor tale...
Te ocolească doar scorniri stângace
ce n-au cu tinerețea ta a face...
