LXXIII
În mine vezi un anotimp,târziul,
cu biete frunze-câteva?.niciuna?-
din ramuri scuturându-și străveziul
și-s păsările liniștii,cununa.
În mine vezi amurgu-acelei zile
ce-n asfințit către-ntuneric trage,
noaptea-i răpune umbrele umile
și-n sinea morții,totul doarme-n pace.
În mine întrevezi luminiscențe
Învăpăind din anii tineri scrumul
pe patu--n care ultime esențe
abia ivite le înghite fumul.
E tot ce vezi,te-nalți în golul zării
iubind acum ce mâine-i al pierzării.
