LXXVI
De ce mi-e stihul fără străluciri,
lipsit de mlădiere și schimbare?
De ce nu-mi lunec sterpele priviri
spre-a meșteșugului prea grea lucrare?
De ce tot una spun și-mi înveșmânt
în vechi stihare stihurile moaște;
pe nume-mi spune fiece cuvânt
și fiecare, matca și-o cunoaște....
Tu știi, iubire, doar de tine scriu
iubirea este tot ce mă inspiră,
așez cuvântul mort într-unul viu
și risipesc ce alții risipiră.
Ca soarele ivit și-apoi apus
iubirea-mi spune doar ce s-a mai spus....
