LXXIX
Când reazim te visam,știam că scrisul
din harul tău își trage-al lui noroc
dar azi în vers port toamna și plictisul
și muza altora le lasă loc.
Cred că-nțelegi iubite,vrednic este
de pene mai vestite aș tău har,
poetul ce în vers te povestește
ce-ți pradă îți oferă-apoi în dar.
Virtute-ți dă,el ce virtute fură,
și doar a ta e frumusețea lui
cum ți-a luat-o de pe față, pură,
nimic nu-ți dă mai mult ce-n tine nu-i!
Se cade să nu-i mulțumești de fel.
Ești platnicul,datornicul e el!
