XXXVI
Noi doi cuvine-se să fim tot doi
deși iubirile ni-s într-olaltă,
cadă asupră-mi spaime și noroi,
făptura ta rămână nepătată....
Două iubiri legate doar cu-n fir
sunt bântuite de-o fierbinte ură;
nu tulbură tiparele subțiri
dar desfătării ore dulci îi fură.
N-am să-ți apar mereu în drum,n-aș vrea
să îți știrbesc mândria,dar,se cade
să nu mă-nveșmântezi cu mila ta
răpindu-i numele ce-l porți,carate....
Să nu faci astfel!Te iubesc și-n taină
fiind al meu,e-a mea și buna-ți faimă!
