XLIII
Clipesc și iată,văd mai bine ochii;
ziua ei strâng imagini de prisos,
visând,încerc de tine să-i apropii,
ei drum prin bezne taie,luminos.
Tu,umbră dându-i umbrei strălucire
ce umbre ai mișca singurătăți
în clar de zi cu clara-ți izvodire.
când ochilor ce nu văd li te-arăți?
Privirii bucuroase-i dau să -nghită
icoana ta în zori,când nu-i târziu;
în somn adânc,pe oarbe pleoape-o știu....
Zilele-s nopți, în cale de nu-mi vii,
când te visez mi-i noaptea dulce zi!
