Că ea i-a ta,nu-i singura-mi mâhnire
deși a fost duioasa mea iubită;
că ești al ei,e marea mea jelire,
și-i pierderea în veci ne-nlocuită.
O, cruzi amanți,știu gândurile ce vă iartă:
tu o iubești știind că dragă-mi este,
știind că te iubesc ea doru-ți poartă
de dragul tău eu iert toate aceste.
Dacă te pierd,iubita mea câștigă,
pe ea de-o pierd,lui, soarta i-o aduce,-
voi vă găsiți și-am să vă pierd, mi-e frică,
voi amândoi mă răstigniți pe cruce.
Dar tu ești eu și-s bucuros;așa
suav miraj,și ea e tot a mea!
