XLVIII
Cu grijă,când a fost să plec la drum
mi-am ferecat puținele nimicuri
cu gândul să le port doar eu și-acum
ferite-s de viclenele tertipuri.
Față de tine,pleavă-i tot ce-am strâns
tu,blând alint și caznă totodată,
tu,dintre dragi cel drag,ești bun de plâns,
îi ești lepădăturii hoațe pradă.
Pe tine nu te-am încuiat în scrin
dar unde ești,fiindcă-mi pari pe-aproape,
te ferec într-al inimii puțin
de unde lesne umbra-ți o să -mi scape....
Și-acolo te-or găsi.Priind negoțul
chiar cinstea s-ar putea să fie hoțul.
