O,muză trândavă,de ce ignori
că-i pictor adevărul și icoană
e frumusețea(ele -și sunt surori)
și-i astfel și cinstei tale mană.
Poți spune;frumusețe și -adevăr
nevoie n-au de pensuli și vopsele
când lunecă prin timp și depărtări
doar cu lumina câtă-i strânsă-n ele.
Deci, muză fără grai mai poți să taci
când frumusețea-n tine locuiește?
Las-o să dăinuie și ai să-ți faci
și ție laudă ce nu pălește.
Pot slujba ta,o muză,s-o îndrum;
mai lasă-i încă umbra de acum!
