Nici teama mea și nici proorocirea
visându-i lumii zile ce-or să vină
nu-i stăpânesc iubirii mele firea-
verdict a cărei cumpeni nu se-nclină.
Lumii părelnice-i îndur eclipsa,
de tot ce-am prevestit râd augurii
prezența s-a încununat cu lipsa
și pace-aduc măslinii.Ai pădurii
stropi clari de timp,iubirea mi-o consacră
ea-nfruntă,pură,ale morții chipuri
pe care le îndur,din versul-lacră
pe când ea proștii-i pedepsește,triburi.
Criptă-ți vor face aceste versuri large
morminte de tirani când se vor sparge!
