O,să nu-mi spui că am un chip ce minte,
de tine rupt,mi-i flacăra întreagă
și pot pleca din mine,mă pot vinde
sufletu-mi las în pieptul tău să treacă...
Acolo-și are dragostea conacul
și dacă ,pribegind,mă-ntorc la tine
sunt cum am fost și mi-am aflat pribeagul,
apa ce-mi spală viața de rușine.
Să nu le crezi,deși mă-ncearcă-adese,
nesăbuiți ce-n sânge-mi mai adastă,
n-aș fi putut(rușinea nu m-apese)
să plec din binele care mi-e gazdă...
Nimic n-ar avea-n lume strălucire
afară doar de tine,trandafire.
